Tragedia de la “Colectiv”. CÂND STATUL OLIGARHIC DEVINE CRIMINAL

noiembrie 5, 2015

constantin-cojocaru

Dr. CONSTANTIN COJOCARU
Preşedintele Partidului Poporului
2.11.2015

1. În seara zilei de vineri, 30 octombrie 2015, la clubul “Colectiv”, din Bucureşti, a avut loc un concert de muzică rock.
În timpul concertului, s-a declanşat un incendiu, în care şi-au pierdut viaţa 30 de tineri, până în prezent, alţi peste 180 aflându-se în stare gravă. Numărul morţilor s-ar putea dubla, sau tripla.
2. Clubul “Colectiv”a funcţionat într-una din halele fostei fabrici “Pionierul”, până în 1989, cel mai mare producător de încălţăminte din România, unde lucrau peste 8.000 de salariaţi. Cea mai mare parte a produselor fabricii era destinată exportului. Ca şi alte mii de fabrici româneşti, “Pionierul” a fost “privatizată”, adică vândută pe nimic, impinsă în faliment, distruse cele 8.000 locuri de muncă, halele fabricii ajungand să fie închiriate şi folosite ca spaţii de birouri, spaţii comerciale, sau de…cluburi.
Halele fabricii “Pionierul” au fost proiectate să adăpostescă maşini de confecţionat încălţăminte, nu concerte de muzică rock.
3. Tineretul ţării are nevoie şi are dreptul să dispună, printre altele şi de cluburi, unde să poată dansa, să asculte muzică, să vadă opere de teatru, de pictură şi sculptură, să consume artă adevărată. Să aibă acces la cultură, aşa cum prevede articolul 33 din Constituţia României.
Statul român postdecembrist nu numai că nu a construit nici o sală de cultură, nici un teatru, nici un cinematograf, nici un club, dar i-a deposedat pe tineri de sălile de cultură, de
cinematografe, de aproape toate aşezămintele culturale construite până în 1989, pe care le-a “privatizat”, adică le-a transformat în mall-uri, în spaţii comerciale, de birouri, sau cazinouri.
Deposedat de propriile lui aşezăminte culturale, care ar fi trebuit să rămână, toate, în proprietate publică, a poporului român, tineretul ţării este nevoit să caute cultura în…cluburi private, ai căror proprietari îşi urmăresc scopul lor natural, profitul.
4. Indiferent de ce vor spune şi vor face autorităţile române în legătură cu stabilirea cauzelor şi vinovăţiilor legate de tragedia din seara de 30 octombrie 2015, este clar că ea nu ar fi existat dacă spaţiul în care a avut loc concertul ar fi fost adecvat activităţilor care s-au desfăşurat acolo, în acea seară.
Dacă acel spaţiu ar fi fost antifonat cu material ignifug şi ar fi fost dotat cu ieşiri corespunzătoare numărului de participanţi la concert, nu ar fi existat nici un incendiu şi, în consecinţă, nici un om ucis de incendiu.
Ori, spaţiul nu a fost antifonat cu material ignifug deoarece acesta ar fi costat mai mult decât cel inflamabil, iar amenajarea unui număr mai mare de ieşiri ar fi necesitat alţi bani din partea proprietarilor clubului.
Obiectivul urmărit de proprietarii clubului “Colectiv” nu a fost nici siguranţa vieţii participanţilor la concert, nici accesul acestora la cultură. Obiectivul lor a fost PROFITUL, venituri cât mai mari cu investiţii cât mai mici.
Garantarea vieţii participanţilor la manifestaţii publice de orice fel, inclusiv cele culturale, sau sportive, este obiectivul statului, nu al proprietarilor de capital privat.
Cauza ultimă a tragediei din seara zilei de 30 octombrie 2015 se află în slăbiciunea statului român.
5. Indiferent de ce vor spune şi vor face autorităţile române în legătură cu stabilirea cauzelor şi vinovăţiilor legate de tragedia din seara de 30 octombrie 2015, este clar că ea nu ar fi existat dacă statul român şi-ar fi îndeplinit atribuţiile de garant al vieţii cetăţenilor săi şi de garant al accesului acestora la cultură.
Seara de 30 octombrie 2015 ar fi avut alt sfârşit dacă acel concert s-ar fi desfăşurat într-un club aflat în proprietatea publică, a poporului român, administrat de un stat roman competent şi responsabil..
Seara de 30 octombrie 2015 ar fi avut alt sfârşit dacă acel concert s-ar fi desfăşurat într-un club privat aflat, însă, sub controlul unui stat democratic, pus în slujba poporului, inclusiv a participanţilor la acel concert.
Din păcate, statul român postdecembrist este un stat totalitar, oligarchic, corupt, care nu îi apără pe cei mulţi, nu le garantează drepturile prevăzute în Constituţia ţării.
6. Fără îndoială că pentru această tragedie se fac vinovaţi şi primarul şi consilierii Sectorului 4 şi proprietarii şi administratorii clubului „Colectiv”, dar o astfel de tragedie se poate întâmpla, azi, mâine, în mii de alte cluburi din ţară, în mii de alte instituţii, private sau publice, care organizează manifestaţii publice, la care participă zeci, sute, sau mii de români. Şi nu numai. La un cutremur asemănător celui din 1977, vom avea zeci de mii de morţi. Tot sistemul este putred. Nu numai primăria Sectorului 4 din Bucureşti. Tot sistemul trebuie ÎNLOCUIT.
7 Tragedia din seara zilei de 30 octombrie 2015 este o nouă şi convingătore dovadă că românii au nevoie de un stat nou, unul cu adevărat democratic, al poporului.
Un stat în care poporul să-şi recapete dreptul de a adopta, prin refertendum, legile de care are nevoie, care să-i apere drepturile şi libertăţele.
Un stat în care oamenii cinstiţi să nu mai fie jefuiţi de bandele de hoţi organizaţi în partie politice.
Un stat în care cetăţenii să-i poată demite din funcţiile publice, oricând, prin referendum, pe cei care nu îşi respectă angajamentele electorale.
Un stat în care cei vinovaţi de tragedii ca aceea din seara zilei de 30 octombrie 2015 să stea în închisoare tot restul vieţii.
8. Convinşi de necesitatea schimbării radicale a modului de organizare şi funcţionare a statului român, la începutul acestui an, am depus la Administraia Prezidenţială, înregistrată cu nr. DRA2/627/13.01.2015, iniţiativa cetăţenească de revizuire a Constituţiei României, cunoscută publicului sub denumirea de Constituţia Cetăţenilor.
I-am propus actualului Preşedinte al României să organizeze o dezbatere pe tema revizuirii Constituţiei României, care să se finalizeze cu organizarea unui referendum pentru adoptarea unei noi Constituţii.
Preşedintele Klaus Iohannis a refuzat şi continuă să refuze organizarea dezbaterii pe tema revizuirii Constituţiei, pe motiv că o astfel de dezbatere nu trebuie să aibă loc înainte de alegerile din anul 2016.
Prin refuzul său, Klaus Iohannis prelungeşte existenţa actualului stat totalitar, oligarchic şi corupt şi se face complice la toate consecinţele existenţei acestui stat.

http://www.variantacojocaru.ro/

Prof. dr. CONSTANTIN CIUTACU – „Clasa politică este terminatorul României moderne”

decembrie 30, 2014

constantin ciutacu

Prof. dr. CONSTANTIN CIUTACU
Fost secretar de stat, director la Institutul de Economie al Academiei Române
 1989-2014, un sfert de veac de corupţie şi jaf

Am trăit, ca într-un vis, un sfert de secol de speranţe neîmplinite. Când s-au dus anii? Suntem mai săraci şi un pic mai bătrâni… Statul este bolnav, iar economia, câtă a mai rămas, este din nou în recesiune; firmele dau faliment cu miile, pe semestru, investiţiile scad vertiginos, capitalismul autohton are, cum se spune într-un film, o „reţetă secretă”, originală, dar pierzătoare, la fel ca demo­cra­ţia. România nu este, cum ne-am fi aşteptat, „tigrul” economic al Europei Centrale şi de Est. Cine ne-a pus beţe în roate? Nu căutaţi răspunsuri pe Google. Cauza e aici, la noi, în perfidia cu care ne-au dirijat po­li­ti­cienii români. Niciodată, în istorie, clasa politică ro­mânească n-a fost mai ruptă de popor şi mai puţin iu­bitoare de ţară. Un fost ministru secretar de stat, ne­im­plicat politic, actualmente director la Institutul de Eco­nomie al Academiei Române, Constantin Ciutacu, are curajul să pună degetul pe multe dintre rănile care ne dor de 25 de ani.

„În 1989, infrastructura industrială situa România în primele 10 ţări din Europa”

– Mulţi au uitat, alţii n-au ştiut niciodată… Cum stătea România, din punctul de vedere al integrării economice cu ţările dezvoltate, în 1989?

– În 1989, infrastructura industrială situa România în primele 10 ţări din Europa. Exista platforma Pipera, creată de francezi, unde se construiau calculatoare; autocamioanele şi autobuzele fabricate la Braşov şi Bucureşti erau patente germane; avioanele Rombac erau cumpărate de la englezi; locomotivele de la Electroputere Craiova erau patent elveţian; la Reşiţa se fabricau motoare de vapoare după licenţa Renk din Germania; Centrala nucleară de la Cernavodă pro­ve­nea din Canada. Putem spune, şi nu suntem nostal­gici, că începusem să ne integrăm acceptabil cu eco­no­miile mari ale lumii. România era a treia ţară din lume, după SUA şi Japonia, care fabrica anvelope gigant, pentru autobasculante de peste 110 tone. Doar do­uă ţări din lume făceau şuruburi cu bile: România şi Japonia. Acestea se foloseau în industria nucleară şi aerospaţială.

– În 1990, Petre Roman a afirmat că industria românească era un „morman de fiare vechi”. Ce am avut şi ce am pierdut în ultimii 25 de ani, domnule ministru?

– A fost cea mai nefericită declaraţie de politician de după 1989, care ne urmăreşte până azi. Referin­du-se la industrie, că e de dat la fier vechi, fostul prim ministru dorea să spună lumii că întreaga economie a României comuniste nu merita doi bani. Ale cui in­terese le-a servit această etichetă? Ca să combatem această viziune, cităm date statistice la întâmplare, din diferite domenii: România producea 14 milioane de tone de oţel în 1985; azi, doar 3 milioane; producea 400.000 tone de aluminiu în anul 2000, o prelungire surprinzătoare a succesului din timpul dictaturii; azi, pro­duce pe jumătate. Eram recunoscuţi ca buni cons­tructori de motoare electrice şi produceam, în 1980, 19 milioane de kilowaţi, faţă de 700.000 kilowaţi, cât producem în prezent; ieşeau pe poarta fabricilor 1.600 de excavatoare, în 1980; niciunul azi. Ieşeau 71.000 de tractoare; niciunul azi (am construit fabrici de trac­toa­re în Egipt şi Iran, care funcţionează şi acum, în timp ce în România au murit). Fabricam 600 de va­goa­­ne de pasageri pe an, în 1984; azi, niciunul. Cât des­pre vagoanele de marfă, construiam 14.000 de bu­căţi pe an; azi, abia 800 (cel puţin 100.000 vagoane de marfă au fost tăiate şi vândute la fier vechi în ulti­mii ani). În fine, produceam 144 de nave de tonaje di­ferite; azi, după cum se ştie, nu mai producem niciuna. Sticlăria e prăbuşită. Săpunul a dispărut. De altfel, po­tri­vit statisticii oficiale, după anul 2000, au fost ex­por­tate 50 de milioane de tone de „fier vechi”, „de­şe­uri” de cupru, aluminiu şi alte neferoase, în valoare de peste 10 miliarde de euro! Am exportat lemn brut, în va­loare de peste 8 miliarde de euro, şi alte produse bru­te (cereale, fructe, animale vii etc.) în valoare de alte 5 miliarde de euro! Prelucrarea acestora în Ro­mâ­nia ar fi însemnat crearea a milioane de locuri de mun­că!
„Practic, întreaga economie naţională a fost oferită pe tavă, fără nicio logică”

– Ameţitoare cifre… Cum stau lucrurile în dome­niul petrolului?
– Iată situaţia la zi, în domeniul petrolului: Ro­mâ­nia producea 13 milioane de tone de petrol în 1970, şi numai… 6 milioane azi. Suspect. Cineva nu rapor­tea­ză corect. Nu am nicio încredere în această cifră, atât timp cât nu ştiu dacă toate sondele au contoar. Au contoar, domnilor? Trebuie să plătească redevenţe la tona de ţiţei brut, dar dacă scoţi 8-10 milioane de tone şi raportezi numai 6? Cu cât păgubeşti statul? Petrolul se scoate mult şi se rafinează în alte ţări. De aici, de­du­ceţi consecinţele. Înainte de 1989, produceam 8,5 milioane de tone de motorină, şi mai producem doar 2 milioane; produceam 10 milioane de tone de păcură. Nu mai producem nimic. Produceam 500.000 de tone de uleiuri minerale, azi, nimic. Pe de altă parte, aţi observat că nici distribuţia gazelor nu mai este a noas­tră. Cine măsoară producţia? Cine măsoară distri­bu­ţia?
– După 1990, s-a schimbat peisajul industrial. S-a creat o falie între marea şi mica industrie. De ce s-a întâmplat acest fenomen?

– Au venit „sfaturi” de la competitorii noştri euro­peni: faceţi IMM-uri, întreprinderi mici şi mijlocii, daţi afară muncitorii din marile uzine, închideţi ma­mu­ţii industriali, produceţi kit-uri, componente, nu pro­duse integrale, faceţi cabluri, radiatoare, sisteme de frânare şi anvelope, nu locomotive şi tractoare. Parcă intenţionat, nu a existat o viziune politică de dezvoltare, ci doar una pentru distrugere; guvernanţii şi-au îndeplinit misiunea cu exces de zel. Nu mă poate convinge nimeni pe mine că nu a fost totul pe bază de program, o teorie a conspiraţiei. UE a fost creată pe baza comunităţii economice a Cărbunelui şi Oţelului. Deci, România nu putea să intre în grila europeană cu industria ei siderurgică, de 14 milioane tone de oţel. A trebuit lichidată, ca un „bonus” pentru admiterea în UE.

– Care au fost primele mari greşeli istorice ale politicienilor, în urma cărora s-a dat startul la jaful naţional?

– Prima a fost restituirea „părţilor sociale” – o privatizare pe bani adevăraţi, începută surprinzător de Ceauşescu. FSN-ul a restituit aceşti bani, pentru a cumpăra bunăvoinţa oamenilor, chiar cu banii lor! Această măsură anti-economică, din cauza căreia fa­bricile şi uzinele au rămas fără capital lichid, a condus, de fapt, la excluderea cetăţenilor de la un drept de proprietate plătit cu munca lor; a fost o re-naţio­nali­zare a unei părţi a capitalului social, destinată ulterior şi cedării controlului economiei către interese de grup, mai ales străine. A doua mare eroare a fost privatizarea „de masă”, fără proceduri şi fără reguli de protecţie a acţionarilor minoritari; viitoarele certifi­ca­te de acţio­nar au fost cumpărate pe nimic, de cei care ştiau ce va urma. Atunci s-a spus că se priva­ti­zează numai 30% din capitalul societăţilor comerciale, lăsându-se de înţeles că vor mai primi şi restul de 70% în viitor, care viitor nu a sosit încă nici în anul 2014! S-a anunţat, totodată, că sectoarele strategice nu se vor privatiza. Dar au venit pe urmă FMI, Banca Mondială şi socie­tăţile externe de consultanţă, care au dictat, şi gu­vernele au promovat controlul total, fără luptă şi fără niciun câştig, asupra întregii economii. Practic, eco­nomia naţională a fost oferită pe tavă, fără nicio logică şi fără a se spune, cel puţin, că este cadou sau pradă de război, celor care, chipurile, au făcut lobby pen­tru integrarea României în Uniunea Europeană.

„Fiecare program de guvernare anunţat a fost, de fapt, un program de neguvernare”

– Vă rog să continuaţi descrierea peisajului eco­no­mic românesc de azi, la 25 de ani de la răs­tur­narea „dictaturii de dezvoltare”.

– A dispărut întreg sectorul industriei de textile, confecţii, tricotaje (filaturi, ţesătorii, fabrici de stofă şi postavuri, întreprinderi de pielărie şi încălţăminte, toate concepute într-un sistem integrat); a fost închis sectorul agroalimentar (36 de fabrici de zahăr, fabri­cile de ulei, de preparate din carne, de lapte şi produse lactate, zeci de fabrici de nutreţuri combinate etc.); nu mai există majoritatea fabricilor din industria lemnului şi mobilei, din industria cimentului, a lacurilor şi vop­selelor, a medicamentelor, din sectorul construc­ţiilor de maşini, al exploatărilor miniere de feroase şi nefe­roase, de cărbune etc.; s-au desfiinţat întreprinderile agricole de stat şi cele de mecanizare a agriculturii, staţiunile de cercetări agricole şi, în general, marea majoritate a institutelor de cercetare-proiectare; au dispărut industria electronică, electrotehnică, de mecanică fină, optică, automatizări etc. Baza naţională de soiuri de plante şi rase de animale a fost pulve­ri­zată. România nu mai are astăzi un pachet naţional de seminţe, soiuri, hibrizi, de culturi cerealiere, plante teh­nice, legume etc. A fost distrus, aproape în totali­tate, sistemul de irigaţii, construit prin îndatorarea dureroasă de la Banca Mondială, pentru a cărui plată românii au contribuit zeci de ani; au fost abandonate programele de combatere a eroziunii solului, de în­diguiri şi desecări, dar şi cele de irigaţii în curs (ca­na­lul Siret-Dunăre sau Bucureşti-Dunăre). Întreaga economie naţională a fost, pur şi simplu, pulverizată şi lăsată fără nicio logică structurală.

– Care sunt consecinţele asupra populaţiei, derivate din acest peisaj apocaliptic, desprins parcă dintr-un film S.F.?

– Treptat, România s-a transformat într-un paradis al multinaţionalelor care controlează industria, agri­cul­tura, transporturile, construcţiile, comerţul, sectorul financiar-bancar etc. şi care îşi promovează regle­men­tări legale în interes propriu. Românilor le-au rămas întreprinderile mici şi mijlocii – de fapt, microîn­tre­prin­derile; dintre cele aproximativ 500.000 înregis­trate, peste 200.000 nu au niciun angajat! Românii au astăzi libertatea să se ocupe de economia şi afacerile de subzistenţă (avem şi industrie de subzistenţă, nu doar agricultură!) şi construcţii şi transporturi şi alte servicii de subzistenţă, pretinzând că acţionăm pentru dezvoltare inteligentă, inovativă şi durabilă. Nimic nu este mai durabil decât subzistenţa, aceasta este stra­tegia noastră naţională, după ce am făcut praf marile companii. Brandul României este subzistenţa, atât în interiorul ţării, cât şi pe celelalte pieţe ale muncii, unde lucrează cetăţenii români. Nici după 25 de ani, clasa politică – veritabil detaşament al legiunii străine, ter­minatorul României moderne, nu a realizat importanţa unei reglementări prin care salariaţii să-şi investească o parte din salariu în compania proprie. Întreaga economie putea fi salvată prin participarea financiară a salariaţilor, printr-o reglementare prin care salariile reinvestite să fie scutite de impozite şi contribuţii.

– A existat, în toţi aceşti ani, un fir roşu care să lege cele 13 guverne ce s-au perindat pe la Palatul Vic­toria, de un proiect minimal, coerent, de dezvol­tare?

– Fireşte că nu a existat! Zi de zi, guvernele şi clasa politică s-au ocupat numai de protejarea aşa-zişilor investitori strategici, prin scutirea de impozit pentru profitul reinvestit, şi nu de promovarea facilităţilor destinate salariilor reinvestite. Investitorii nu ar fi trebuit să primească niciun sprijin în România, pentru a-i plăti pe angajaţii români cu salariul minim sau pentru a-i angaja la negru, din raţiuni de compe­ti­ti­vitate. „Veniţi în România, că vă garantăm sclavia pe bani puţini şi vă menţineţi competitivitatea!”. Acesta a fost, în esenţă, programul de guvernare al ultimilor 25 de ani. De altfel, se poate spune că fiecare program de guvernare anunţat a fost un program de neguver­nare.

– Care sunt predicţiile dvs. pentru următorii 25 de ani din viaţa economică a României?

– Dacă şi în următoarele două decenii şi jumătate guvernul nu va putea să cumpere, din bani proprii, de 1 milion de lei, piramidon, vaccinuri sau aspirină din producţia internă, fără avizul FMI sau al Comisiei Europene, România poate să dispară din peisajul statelor din Europa, rămânând un simplu indicator geografic.

Ion Longin Popescu

//

EUFEMISMUL ‘TRANZITIA’: TRANZITAREA AVERII TZARII SPRE BUZUNARELE OLIGARHILOR, SPRE PRAF SI PULBERE SI SPRE CELE PATRU VINTURI!

martie 8, 2008

S-a diseminat in mod deliberat multa confuzie referitor la situatia economica si sociala a Romaniei in 1989 si pe perioada regimului comunist. Scopul dezinformarii si calomniilor se inscrie in ratiunea perversa a autorilor loviturii de stat si pletorei de profitori ai asa-zisei ‘Revolutii’ de a-si fabrica ‘legitimitate’ si a se prezenta ca pretinsi salvatori ai tzarii in vreme ce ei sint de facto cei care au devalizat-o si ruinat-o. Iata de ce, inainte de a pune in ecuatie si analiza eufemismul „TRANZITIA”, se impune sa recapitulam succint situatia economiei romanesti condusa de Nicolae Ceausescu pina in 1989. In 1989 situatia economica a tzarii era excelenta pentru o tzara in curs de dezvoltare. Tzara muncea si intreg potentialul productiv pe care-l avea era utilizat din plin. Pietzele de desfacere pentru bunurile romanesti erau diversificate, la fel ca si gama de produse si bunuri pe care tzara le producea. Romania nu ar fi colapsat prin disparitia CAER dispunind de pietze pe intreg mapamondul si fiind, intre altele, al patrulea exportator de arme, ca volum si valoare a exporturilor, din Europa. Asa se face ca Romania a putut incheia plata datoriei externe a tzarii in vara 1989 si din vara pina’n iarna se adunasera in visteria tzarii 10 miliarde $. 3 miliarde bani lichizi plus 5 miliarde in creantze, bani care i se datorau tzarii si-au fost incasati dupa ’89, plus 2 miliade in creantze pe care Irakul ii datora Romaniei si pe care Irakul nu i-a mai putut plati din cauza agresiuniilor americane. Am descris activitatea la export. Ceausescu intentiona sa modernizeze industriile romanesti cu tehnologie de ultima ora folosind proprii nostri bani. Pentru a nu lua de la camatarii lumii si-a trebui sa-i dam inapoi dublu sau triplu. In paralel cu activitatea la export se construia in ritm sustinut, masiv si de calitate in infrastructura tzarii.

Chestia cu asa-zisa ‘tranzitie’ reprezinta un tun prin ea insasi. Statul roman poseda un vehicul economic care-si probase cu virf si indesat potentialul si eficienta si care trebuia conservat si ameliorat din mers. Cind ca stat posezi un vehicul economic, fabrici si uzine, profiturile si cistigurile ajung in visteria tzarii si beneficiaza propasirii tzarii si nu conturilor de banca din Elvetia ale lui Patriciu, Becali, Nokia, Renault, etc. Insa chestia cu ‘tranzitia’ din capetele lui Iliescu si ale oligarhilor se traduce liber cu tranzitul averii tzarii din proprietatea tzarii spre conturile de banca si titlurile de proprietate ale lor. Si suna aiuritor si suprarealist: ‘TRANZITIA’!? Ca si cum intri in casa cuiva si-i spui ca pentru a-l salva de povara de a avea o casa a lui si-o familie a lui incepe o ‘tranzitzie’ si-i iei in stapinire gospodaria, si-i violezi nevasta si copiii, iar el va beneficia de privilegiul de a lucra pentru tine ca sluga.

Acesti asa-zisi ‘politicieni’ si ‘oameni de afaceri’ sint de facto hotzi de codru si psihopati institutionalizabili buni de bagat in puscarii si camasa de fortza. Acesti predatori descreirati, lipsiti de orice fel de constiinta si resort moral, au debilizat economia romaneasca cu scopul deliberat de a o jefui, pradui si fagogiza. Din pacate mare parte din asa-zisa ‘tranzitie’ a avut deja loc si tzara e praf. Pierderi incomensurabile din patrimoniul economic, social si chiar si geografic al tzarii. In plus au ‘tranzitionat’ si 40 miliarde Euro, bani imprumutatzi in numele tzarii si fraudati. In prezent patima imprumuturilor a devenit ca un drog si continua, iar cu economia distrusa tzara nu poate plati nici macar dobinzile, romanii trebuind sa munceasca in viitor pentru a achita limuzinele de lux, SUV-urile, vilele, si sumele astronomice de bani fraudate de oligarhie, romanii fiind condamnati la sclavaj pentru sute de ani de acum incolo. Asa-zisa ‘tranzitie’, de fapt un eufemism pentru devalizarea tzarii, reprezinta o mega-crima impotriva poporului roman si trebuie oprita imediat! Escrocii trebuie bagatii in puscarii si la balamuc, iar bunurile tzarii renationalizate si tzara reconstruita! DESTEAPTA-TE ROMANIE!

aaae.jpg

De ce INVOLUTIA 1989 si nu Revolutia?

martie 6, 2008

INVOLUTIA 1989 si nu Revolutia pentru ca o Revolutie este un proces dialectic care presupune schimbarea unui sistem de organizare socio-economic si cultural inferior cu unul superior. Nu se poate urca in jos! Capitalismul, in ciuda aparentei ‘eficiente’ economice, reprezinta o catastrofa socio-culturala. Pe pricipiul ca este pagubos sa cistigi ceva (financiar) cu un prost (capitalismul) pentru ca pretul pe care trebuie sa-l platesti in degradarea, alienarea, indobitocirea si decimarea societatii te indeparteaza la infinit de orice beneficiu.

animation112.gif

RECHINII AU MANEVRAT SOCIETATEA INCA DE LA INCEPUT SI CONTINUA S-O MANEVREZE SI S-O CONTROLEZE CU TELEVIZORUL!

martie 6, 2008

REALITATEATV

‘Revolutia’ a fost si a ramas un eveniment mediatic si de manipulare informationala. ‘Revolutia’ a fost ceva mic la inceput si chiar si pe la inceputul anilor ‘90, dar care s-a transformat intr-o enorma, grotesca si caricaturala gogoase mediatica. Putinele imagini de atunci au fost inginerite, montate, trucate, scenarizate, pervers comentate, piperate, sonorizate, rescenarizate, sleite, incalzite, reincalzite si rulate permanent ca instrument de spalare a creierilor si de creare a unui mit. Mit pe care se bazeaza ‘legitimitatea’ celor care au acaparat puterea si a tuturor beneficiarilor si pescuitorilor de pesti mai mici si mai mari in contextul apelor tulburi ale noii conjuncturi. Adevarul se afla inghesuit rau de tot si cu capul spart sub un tir neintrerupt de minciuni-bolovani aruncati de Iliescu si ‘oamenii maimutza’ pe care Iliescu si ‘Revolutia’ i-au facut ‘OAMENI’.

MERCENARII ANTRENATI IN INDUSTRIA MINCIUNII MEDIATICE SUNT OFITERI GRAS PLATITI AI MAFIEI OLIGARHICE CARE A PRINS IN GHEARE TZARA!

martie 6, 2008

Crearea gogosii mediatice „Revolutia”, la fel ca si campania de demonizare a sotilor Ceausescu si de falsificare a istoriei, este o industrie a celor care au parvenit si s-au capatuit ca urmare a caderii super-pagubitoare pentru tzara a regimului comunist. Ceausescu a construit si a realizat enorm pentru tzara. Shacalii care-l hulesc astazi sint cei care au jefuit avutia nationala a Romaniei. Cu cit sint mai mari hotzi si ticalosi cu atit schelalaie si mint mai cu nerusinare denigrind pe Ceausescu si comunismul.

rge11111-600-x-323.jpg

ILIESCU, ASASINUL SOTILOR CEAUSESCU SI ‘ARTIZANUL’ RUINARII ROMANIEI!

martie 6, 2008

com.jpg

Istoria trebuie sa consemneze adevarul despre INVOLUTIA ‘89 din Romania! In aceasta ordine de idei trebuie afirmat adevarul despre faptele si activitatea lui Ion Iliescu in contextul evenimentelor din 1989 si in ceea ce a urmat pentru Romania incepind de atunci. – Asadar, ce-a facut ION ILIESCU? Iliescu a acaparat puterea in 1989. – Ce-a mai facut Iliescu? Iliescu a implementat in Romania CAPITALISMUL. – De ce CAPITALISMUL? Pentru ca Iliescu vroia puterea si pentru ca boborul striga ‘Jos comunismul!’ Dar si pentru ca regimurile comuniste din Europa de Est au fost maturate de la putere prin tradarea cauzei comuniste de catre Mihail Gorbaciov. Totusi, intr-o prima faza Iliescu ar fi incercat sa conserve sistemul comunist cu gindul, poate, sa-l reformeze pe model iugoslav, chinez, perestroika . Dar si-a dat seama imediat ca fusese foarte naiv pentru ca tavalugul prostiei, atit la nivel local cit si international, se pusese in miscare si l-ar fi facut foita de tigare. Gorbaciov tradase cauza comunista, iar in Romania populatia analfabeta politic si moral a tzarii vroia CAPITALISM! Se striga ‘Jos comunismul! – Ce-a mai facut Ion Iliescu? Iliescu a transformat protipendada benigna si constructiv utila a regimului comunist intr-o OLIGARHIE CAPITALISTA maligna, vorace, predatoare si parazitara! – Ce-au mai facut Iliescu si ‘oamenii’ lui? Ei au debilizat, distrus, fagogizat si devalizat economia romaneasca. – DE STIUT SI FOARTE, FOARTE IMPORTANT! – Romania avea o SITUATIE ECONOMICA EXCELENTA in 1989! Bunurile alimentare si industriale lipseau de pe rafturile magazinelor nu pentru ca economia romaneasca nu le producea, ci pentru ca se exporta totul! Exista insa prejudecata in mintea populatiei cum ca penuria s-ar fi datorat falimentului economiei comuniste a tzarii. ABSOLUT FALS! Tzara muncea si intregul potential al tzarii era utilizat din plin! Insa BUNURILE SE EXPORTAU! De facto Iliescu ar fi putut sa sisteze inca din primele zile ale loviturii de stat un, sa zicem, 25% din alimentele si bunurile industriale de larg consum ce se exportau si rafturile magazinelor s-ar fi umplut cu bunuri de cea mai buna calitate si pe care, pentru ca noi eram cei ce le produceam, si la preturile echitabile ce se practicau in economia comunista a tzarii, tot romanul si-ar fi putut permite sa le cumpere. Insa Iliescu n-a facut acest lucru de bun simtz elementar. De ce nu l-a facut? – Ce ‘haz’ ar mai fi avut ‘Revolutia’ din care Iliescu a ‘emanat’? Cum ar mai fi putut fi ‘justificata’ asasinarea sotzilor Ceausescu daca s-ar fi aratat adevarul despre economia romaneasca in stare excelenta a hulitului ‘dictator’ Nicolae Ceausescu? – S-au facut atunci simtite niste ameliorari cu ‘pipeta’ ale aprovizionarii populatiei. Si se tot zicea ca’s din ‘ajutoare din strainatate’ marafeturile pentru ca tzara ‘nu are’. Exporturile s-au continuat insa, dar visteria tzarii nu mai apartinea, ca pe vremea lui Ceausescu, tzarii, ci a devenit casa de bani personala a oligarhiei ce avea sa fie golita in scurt timp de cele 8 miliarde $ acumulate dupa plata datoriei externe de economia Romaniei condusa de Nicolae Ceausescu. Visteria Romaniei nu mai contine demult nici un ban, ci o gaura, frauda, de 40 miliarde Euro datorii contractate de OLIGARHIA CAPITALISTA in numele tzarii si fraudati. Datorii care continua sa creasca in ritm ametitor si la care economia romaneasca ruinata si devalizata nu este in stare sa plateasca nici macar dobinzile. Obiectivele industriale ale tzarii care n-au fost total decimate si au trecut in posesia oligarhiei produc profituri care umplu buzunarele oligarhiei si care se depun in banci elvetiene si occidentale, tzara alegindu-se din munca muncitorilor romani aflati in sclavaj doar cu ‘praful de pe toba’! Memorialul durerii jefuirii si distrugerii Romaniei s-a derulat incepind de la INVOLUTIA din 1989 si se continua pina astazi. Tzara nu se afla astazi doar intr-un tunel la capatul caruia nu se vede nici o luminita, ci in ABIS!


Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.